E-migrăm?

de Paul Doru Mugur ***

Emigrarea determinată de factori economici este veche de cînd lumea şi nici măcar nu este specifică mamiferelor superioare: atraşi de o sursă de nutrimente, chiar şi paramecii emigrează.

Emigrarea cauzată de factori politici a debutat în antichitate: termenul grec de diaspora se referă la împrăştierea evreilor prin lume şi are mai bine de două milenii.

Emigrări ale intelectualilor şi artiştilor au avut loc, la nivel individual, în permanenţă: în timpul Renaşterii, de exemplu, emigrarea, era mai degrabă legea decît excepţia.

Drenajul în masă al „creierelor” către Statele Unite ale Americii început în anii '30 este şi el cunoscut, studiat oficial şi continuă, cu intensitate sporită, şi în prezent.

O mutaţie specifică şi fără precedent în istoria umană, un fenomen absolut inedit este însă, e-migrarea. Dar ce este e-migrarea?

Numesc e-migrare călătoria în spaţiul electronic, plonjarea în hiperspaţiu, websurfingul.

Unde e-migrăm? Unde ne aflăm cînd suntem pe internet? În Europa? În Statele Unite ale Americii? În Noua Zeelandă? Unde suntem localizaţi cînd surfăm, în ce fel de spaţiu au loc deplasările noastre ghidate doar de săgeata mouse-ului?

De la Wittgenstein încoace, ştim că nu toate întrebările sunt valide, şi, ne este foarte clar că nici întrebările de mai sus, asemenea koanurilor zen, nu pot primi vreun răspuns inteligibil.

Este surprinzător să constaţi că atunci cînd e-migrezi, nu te afli nicăieri sau, mai bine zis, cînd e-migrezi, spaţiul dispare.

Particularitatea e-migrării, în raport cu orice altă formă de deplasare, este faptul că, paradoxal, deşi stai pe loc, totuşi, călătoreşti. Deşi nu te clinteşti din faţa ecranului simţi că, totuşi, ceva se mişcă, „e pur si muove”, cum spunea Galilei.

Într-adevăr, ceva se mişcă, căci e-migrarea este o călătorie în timp, dar nu o călătorie în timpul-durată, nu o călătorie în timpul-succesiune de momente ci în acum, în instantaneu, în imediat. E-migrarea este o călătorie în prezent, în timpul prezent.

Paul Virillo diferenţia la un moment dat timpul „extensiv” de cel „intensiv”, prin timp „extensiv”, el înţelegînd un timp stabil şi relativ imuabil, un timp ca o catedrală gotică, un timp asociat memoriei de lungă durată şi arhivelor, un timp nostalgic, plin de amintiri şi speranţe.

În contrast cu acesta, Virillo defineşte timpul „intensiv”, ca pe un timp scurt, abrupt, instabil, un timp fără memorii şi emoţii, un timp în care relaţiile cu spaţiul au dispărut.

Un astfel de timp „intensiv” este şi timpul e-migrării. Atunci cînd e-migrăm, spaţiul se transformă în timp, pe traseul surfingului, spaţiul devine durată pură, spaţiul se metamorfozează în „real time”, în timpul real în care au loc schimburile de mesaje din chat-rooms, în infinitul prezent în care privim prin web-cam pe cel aflat şi el în faţa unui ecran. E-migrînd, suntem cu toţii Robinsoni eşuaţi pe o iluzorie insulă temporală.

E-migrînd, topologia devine semioză, spaţiul se dizolvă, locul este redus la o textură de relaţii între semne, la un grup de conexiuni. E-migrînd, spaţiul devine un simplu gest, realul însuşi este redus la o sumă de operaţii.

Limita e-migrării este doar viteza creierului, viteza cu care sunt decriptate simbolurile şi cu care impulsurile motorii sunt transmise spre musculatura digitală. Limita e-migrării este viteza gîndului.

Fascinaţia pentru viteză, tentaţia decorporalizării, ne fac să uităm preţul adicţiei noastre la acest cult al prezentului, ne fac să uităm preţul pe care-l avem de plătit ignorînd spaţiul concret.

Senzaţia de spaţiu este extrem de importantă, şi, după ore nesfîrşite de surfing, apar primele simptome ale de-spaţializării: dezorientare spaţială, vertij, uneori instabilitate emoţională sau chiar depersonalizare.

Preţul e-migrării îl reprezintă deprivarea totală de simţul tactil, de gusturi, de olfacţie, care, deşi nu ne furnizează la fel de multe informaţii ca văzul sau auzul, ne definesc, încă, umanitatea.

E-migrînd, zburăm cu viteza gîndului dar, în acelaşi timp, treptat, fără să ne dăm seama, uităm senzaţiile primare, uităm mirosul fînului cosit şi gustul fragilor sălbatici, uităm textura scoarţei de mesteacăn, uităm căldura cănii din palmele căuş şi ceaiul băut în vreun refugiu pierdut printre crestele înzăpezite.

Da, citim acum ziarele la distanţă, ascultăm şi vizionăm programele de televizor prin calculator, stocăm pe harduri şi pe CD-romuri sute de fotografii şi de hituri muzicale.

Da, acum e-migrăm, e-migrăm cu toţii, da, ne-am transformat într-o planetă de e-migranţi.

Dar cu ce preţ? Şi mai ales, suntem oare pregătiţi să plătim acest preţ? Şi, la urma urmelor, pentru ce?

 

 

 

---

*** Paul Doru Mugur, redactor la revista Respiro http://www.revistarespiro.com (sus)