|
Invocație
O, liniște a pămîntului necunoscută de îngeri –
din tine-mi fac oglindă
cînd toate apele seacă!
Memento
Se adumbrește timpul
în ochi prelungi
de faun.
Dimineața
Alene
ard miresmele-n templu,
domesticind singurătatea.
Nazaret
Cerul lipit de turle
— prin sinagogi —
strecoară suspine.
La Capul Caliacra
Răsăritul lunii – după cîntecul tău.
Ochii nebunului
ostenind la marginea drumului.
Preaplin
Pescarii nopții
și-au întins plasele
în ochiurile lunii.
Țărm – Infinit
Cer și apă
încercîndu-se
în cumpănă.
După-amiază
Stă văzduhul ghemuit în sine –
pe ouă de aur –
pasăre măiastră.
Contemplație
Auzeam pasărea serii
pe vîrful înroșit al pomilor –
purta în ochi o lumină de lună.
Abandon
O ghilotină a frunzelor
căzînd încet
pe gîtul tău cel alb.
Vedere de noapte
Doar răsăritul lunii –
printre mesteceni –
o respirație aburindu-mi geamul.
Insomnie
Să fie dimineață iar!
Prin geamurile-ncețoșate
i-aud pe lupi plecînd.
Goană oprită
Se crăpa de ziuă – cînd
o picătură din ceara topită
l-a trezit pe hoțul de cai.
Liniștire
Noapte de noapte
greierii
șlefuiau insomnia acelui fugar.
Fără urmă
Nimeni.
La gura peșterii
doar fumul – dormind.
Aproape de sat
Imortele
pîlpîie-n gura falezei
— mîncare dumnezeiască.
Vară tîrzie
Foșnind prin porumb
fără umbre
ochiul gol al după-amiezii.
Octombrie
Vaierul ploii –
culcușul de frunze –
un melc dospindu-și tristețea.
Aspirație
Tentaculele iernii
adorm suind
spre lună.
Peisaj
Pe șevalet trist răsună Ciaccona…
Insomnia spulberă frunzele moarte –
iarna, la Barbizon.
O ultimă vrăjitoare
I
O mănușă aruncată c-un rînjet buhăit
de bătrîn logician –
ne bate la porți.
II
În acest sfîrșit de noapte
vom auzi cîinii sfîșiind-o
cu nesfîrșita lor milă.
|
Invocation
Oh, silence of the earth, unknown by angels –
I shape you into my mirror
when all the waters run dry!
Memento
The time is shading off
in slanting eyes
of fauns.
Morning
Slowly
aromas burn in the temple,
taming solitude.
Nazareth
The sky curved over turrets
— through synagogues —
is filtering sighs.
At Cape Caliacra
The moon rising – after your song.
Lunatic eyes
growing tired at the end of the road.
Abundance
Night fishermen
casting their nets
in the moon’s eyes.
Infinite – Shore
Sky and water
testing each other
in equilibrium.
Afternoon
The sky arched upon itself –
on golden eggs –
celestial bird.
Contemplation
Listening to the evening-bird
on red tops of trees –
its eyes full of moonlight.
Abandon
A guillotine of leaves
slowly falling down
on your white neck.
Night view
Only a moon-rise –
between birches –
a breath steaming my window.
Insomnia
Let morning come again!
Beyond the misty windows
I hear the wolves departing.
Interrupted chase
The day was breaking – when
one drop of melted wax
awoke the horse-thief.
Quietness
Night after night
crickets kept polishing
the insomnia of that fugitive.
Without a trace
Nobody.
At the cave’s mouth
only the smoke – sleeping.
Close to the village
Immortal flowers
glittering in the cliff’s mouth
— heavenly food.
Late summer
Rustling through the maize
without shadows
the void afternoon eye.
October
Moaning rain –
the couch of leaves –
a snail brooding over its sorrow.
Aspiration
Tentacles of winter
creep idly
up to the moon.
Mindscape
On the easel Chaconne is mourning…
Insomnia is blowing dead leaves –
wintertime, at Barbizon.
One last sorceress
I
A gauntlet thrown with a sulky grin
of an old logician –
is knocking at our doors.
II
At this end of night
we shall hear the dogs tearing her
with their endless compassion.
|
